Combaterea inflamației constituie o strategie viabilă atât în prevenția, cât și în tratamentul cancerului. Inflamația este cauzată și întreținută de către diverși factori, printre care: infecții bacteriene și virale, boli autoimune, fumat, alcool în exces, obezitate, expunere la diverse substanțe chimice. Toți acești factori cresc riscul apariției cancerului și susțin dezvoltarea și progresia celulelor maligne. Pe de altă parte, odată instalat în organism, cancerul inițiază procesul inflamator prin activarea celulelor inflamatorii. În ambele situații, inflamația slăbește sistemul imunitar, pregătind terenul pentru dezvoltarea tumorilor, iar în stadiu mai avansat, favorizând apariția metastazelor.
În general, în protocoalele convenționale de tratament cancer (pulmonar, prostată, colon, osos, sân, ficat, piele, ovarian, col uterin etc.) sunt incluse și medicamente antiinflamatoare. Acestea au rolul de a trata simptomele și de a mări eficacitatea tratamentului propriu-zis. Pe de o parte, se urmărește reducerea durerii, inflamației, febrei (simptome legate de cancer), iar pe de altă parte, se monitorizează capacitatea acestora de a spori eficacitatea chimioterapiei și imunoterapiei.
Cum sunt folosite aceste medicamente în protocoalele de tratament cancer?
Medicamentele antiinflamatoare (ex. ibuprofen) sunt folosite în controlul durerii. Conform cercetărilor, acestea au capacitatea de a altera micromediul tumorilor, făcându-le vulnerabile la chimioterapie și imunoterapie. Se știe că dezvoltarea tumorilor, precum și împrăștierea acestora în țesuturi, este stimulată de inflamația cronică. Prin urmare, inhibarea procesului inflamator este necesară pentru a reduce riscul de dezvoltare, respectiv de reapariție a cancerului, în special în cancer de sân, cancer de colon, cancer rectal și cancer de plămâni.
Primul indiciu privind legătura între boala canceroasă și inflamație a fost descoperit în secolul 19 prin efectuarea de observații asupra tumorilor. Astfel, s-au descoperit celule de tip limfocite în interiorul acestora. Limfocitele sau leucocitele sunt celule ale sistemului imunitar, secretate de măduva spinării, cu rol protector împotriva infecțiilor și cancerului. Doar recent însă, în urma cercetărilor, s-au obținut dovezi care confirmă rolul inflamației în procesul dezvoltării cancerului. Acesta constituie un punct important de care trebuie să se țină seama în protocoalele de tratament al cancerului. Inflamația cronică se manifestă în diverse faze ale cancerului și trebuie ținut cont de efectele acesteia în tratamentul bolii canceroase. Iată etapele prin care trece și evoluează cancerul însoțit de inflamație: – formarea celulelor canceroase prin mutația ADN-ului – supraviețuirea acestora – înmulțirea – invazia în țesuturile vecine – angiogeneza – metastaza
Foarte mulți factori de mediu care sunt strâns legați de apariția cancerului cauzează inflamație cronică. Astfel, 20% din cancere sunt cauzate de infecții, 30% de fumat și alte substanțe poluante (azbest, siliciu etc.) și 35% de alimentație (20% din acestea fiind cauzate de obezitate).
Plante și extracte anticancerigene și mecanismele lor de acțiune împotriva inflamației
Vitamina B17
- Blochează canalele inflamatorii principale (ex: COX-2 și iNOS), reducând prostaglandinele de tip E2 și oxidul nitric
- Reduce nivelul de factori alfa (TNF), NF și interleukine responsabile de inflamația cronică
- Reduce inflamația în țesuturi (inimă și ficat), atenuând fibroza și cardiomiopatia
Acțiunea antiinflamatoare a vitaminei B17 este legată de capacitatea acesteia de a modula canalele inflamatorii principale, precum și de reducerea stresului oxidativ. Combaterea stresului oxidativ constituie un element crucial în protocolul de tratament cancer.
Frunzele de graviola
- Pot reduce semnificativ inflamația și durerea în cazul edemelor. Edemul este cauzat de acumularea de lichide în țesuturi, la nivelul membrelor sau intern (ex. edem pulmonar, cerebral etc.)
- Inhibă markerii proinflamatori, scăzând producția de mediatori proinflamatori
- Datorită conținutului în substanțe antioxidante (polifenoli, flavonoide), contribuie la reducerea stresului oxidativ, care constituie un factor important în inflamația cronică
- În cancer, contribuie la suprimarea citokinelor proinflamatorii: factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) și interleukina-1 beta (IL‑1β)
- Inhibă coenzimele COX printr-un mecanism asemănător medicamentelor antiinflamatoare, acestea fiind utilizate în protocoalele de tratament convențional al cancerului
- Poate inhiba canalul de semnalizare NF‑κB (factorul nuclear kappa B), un modulator important al răspunsului inflamator și al dezvoltării tumorilor
Artemisininul
Artemisininul este un extract din pelinul dulce, științific numit Artemisia annua.
Principiile active ale artemisininului acționează pe mai multe planuri:
- Produc un stres oxidativ important în interiorul celulelor maligne, având ca scop descompunerea acestora
- Blochează căile de semnalizare de tip inflamator pe care celulele maligne le folosesc pentru a se dezvolta și a se răspândi în țesuturi
- Blochează factorul nuclear Kappa B, împiedicând activarea genelor care promovează inflamația
- Prin blocarea Kappa B, are loc reducerea citokinelor proinflamatorii, precum și a prostaglandinelor E2, factori cunoscuți ca stimulenți ai dezvoltării tumorilor
- Celulele canceroase consumă cantități mari de fier pentru a se hrăni și prezintă un nivel ridicat de receptori pentru a atrage fierul. Componentele din artemisinin reacționează cu fierul intracelular, generând un număr ridicat de molecule reactive de oxigen (radicali liberi). Deoarece celulele canceroase, spre deosebire de cele sănătoase, sunt deficitare în enzime antioxidante, radicalii liberi astfel formați duc la moartea selectivă a celulelor canceroase. În plus, artemisininul favorizează descompunerea proteinelor cu conținut ridicat de fier, amplificând procesul oxidativ de distrugere a tumorilor
- Inflamația susține formarea de vase de sânge în interiorul tumorilor, proces numit angiogeneză. Artemisininul inhibă factorul de creștere vascular-endotelial, blocând formarea acestor vase de sânge
Artemisinina stimulează activitatea macrofagelor. Macrofagele sunt celule ale sistemului imunitar, având rolul de a localiza și elimina microorganismele, celulele moarte și resturile celulare.
Frunzele de pelin dulce (Artemisia annua)
Pelinul dulce este reputat în medicina tradițională pentru proprietățile sale antiinflamatorii, fapt confirmat de studii relativ recente. Conținutul în substanțe antioxidante (în special polifenoli și flavonoide) îi sporește efectele antiinflamatoare.
Având în vedere că pelinul dulce conține artemisinin, acționează într-un mod asemănător cu acesta asupra celulelor canceroase. Inhibă anumite proteine proinflamatoare (citokine) secretate de sistemul imunitar. Reduce activitatea factorului nuclear kappa B, care controlează gena inflamației, prezentă și foarte activă în celulele canceroase. Reduce activitatea enzimei COX‑2 (cyclooxygenase‑2), implicată în procesul inflamator.
Efectul antiinflamator al extractului de pelin dulce este similar cu cel al diclofenacului, un medicament antiinflamator nesteroidian. Medicamentele antiinflamatoare sunt folosite de obicei pentru reducerea durerii și inflamației în tratamentul convențional al cancerului.
Referințe:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6704802
