Category Archives: Cancer

Principiul amar și lupta împotriva cancerului

Principiul amar și lupta împotriva cancerului

Dulcele este fără îndoială supraapreciat în societățile europene, fiind de ajuns să cutreierați un magazin alimentar de mare suprafață, constatând cantitatea uriașă de alimente și băuturi îndulcite cu cantități substanțiale de zahăruri adăugate. În pofida acestui fapt, rareori reflectăm asupra opusului dulcelui care este amarul, și a potențialului său rol terapeutic însemnat. Medicina tradițională și cercetările moderne încep să confirme ceea ce înaintașii noștri știau oarecum intuitiv: principiul amar poate avea un impact remarcabil în lupta împotriva cancerului.

În contrast, cercetările dezvăluie tot mai evident că principiul dulce – alimentele cu conținut ridicat de zahăruri naturale sau adăugate – hrănește celulele canceroase, accelerând evoluția bolii. Prin urmare, înțelegerea și integrarea principiului amar în nutriția oncologică devine esențială.

Dulcele: combustibil pentru tumori

Este cunoscut faptul că celulele canceroase consumă mult mai mult glucoză decât celulele sănătoase. Acest fenomen, numit efectul Warburg, evidențiază apetitul exagerat al tumorilor pentru zahăr. Prin urmare, orice sursă de dulciuri – fie ele rafinate sau naturale – poate potența dezvoltarea tumorală.

Pe această bază, multe protocoale de nutriție oncologică recomandă evitarea dulciurilor pentru bolnavii de cancer, precum și excluderea alimentelor interzise în cancer pulmonar sau alte forme de boală. Astfel, renunțarea la alimente cu indice glicemic ridicat este un pas crucial în strategia de curmare a bolii.

Principiul amar: o armă naturală

Pe de altă parte, gustul amar este asociat cu proprietăți detoxifiante, antiinflamatoare și chiar antitumorale. O serie de alimente amare conțin compuși activi care contribuie la exterminarea celulelor canceroase, inducând apoptoza (moartea programată a celulei) și inhibând proliferarea tumorală.

Să explorăm câteva dintre cele mai eficiente extracte amare cu potențial anticancerigen confirmat:

1. Vitamina B17 (amigdalina)

Amigdalina, cunoscută și sub numele de vitamina B17 sau laetril, este un compus natural extras din sâmburii de caisă amară. Se regăsește în cantități mult mai mici, de asemenea, în migdale amare și unele sâmburi de fructe.

Cercetări promițătoare demonstrează capacitatea acestui compus de a elibera un fel de cianură în prezența enzimelor cancerului, distrugând selectiv celulele afectate, fără a afecta în schimb țesuturile sănătoase. Amigdalina poate fi folosită în terapii alternative sub formă de capsule sau chiar și injectabilă.

Desigur, administrarea trebuie să se facă cu grijă, iar contraindicațiile la vitamina B17 trebuie atent analizate. Am scris îndelung despre acest produs fitoterapeutic remarcabil, și vă invităm sa explorați blogul nostru pentru a afla și alte amănunte în legătură cu vitamina B17.

2. Pelin dulce (Artemisia annua)

Deși numele sugerează contrariul, pelinul dulce are un gust amar și conține artemisinină – o substanță studiată intens pentru proprietățile sale anticancerigene. Descoperită inițial ca tratament antimalaric, artemisinina s-a dovedit eficientă și în distrugerea selectivă a celulelor canceroase, mai ales datorită conținutului ridicat de fier al acestora.

Pelinul dulce și extractele sale pot fi deosebit de eficiente sub forme precum:

Artemisininul sub formă de capsule poate fi un aliat redutabil în terapia complementară a cancerului. Administrat conform indicațiilor unui specialist, multi bolnavi ajung repede să raporteze efecte pozitive deosebite ale acestui extract din pelinul dulce.

3. Frunzele de graviola

Graviola, cunoscută și sub numele de soursop în engleză, este o plantă tropicală ale cărei frunze sunt renumite pentru efectele lor citotoxice. Studiile au evidențiat prezența unor acetogenine – substanțe cu activitate antitumorală puternică.

Printre formele disponibile se numără:

Acestea sunt frecvent promovate în rândul pacienților oncologici care caută cel mai puternic antitumoral din lume. De remarcat faptul că unii recomandă fructul, care trebuie evitat cu desăvârșire în cazurile de cancer, acesta fiind bogat în fructoză. Așadar, numai frunzele măcinate și administrate ca și ceai, sau consumate sub formă de capsule aduc beneficiile remarcabile semnalate de cercetători.

4. Extractul de cireșe amare

Poate cel mai surprinzător exemplu este extractul de cireșe amare. Aceste fructe conțin antioxidanți puternici, flavonoide și acid elagic – substanțe implicate în inhibarea dezvoltării tumorale. În plus, cireșele negre sau amare contribuie la reducerea inflamației și susțin imunitatea.

Așadar, suplimentele pe bază de capsule cu extract de cireșe sunt apreciate pentru efectele antitumorale, antioxidante și detoxifiante.

5. Extractul din sâmburi de struguri (resveratrolul)

Socotit astăzi un antioxidant clasic, resveratrolul are și el reputația amărăciunii, în sensul că este derivat, la origine, dintr-un produs alimentar amar: sâmburii de struguri. Astăzi, o mare parte a acestui compus minune asociat cu „paradoxului francez” este izolat din troscotul japonez (Polygonum cuspidatum), oferind aceleași capacități antioxidante puternice. Resveratrolul este mai ales cunoscut pentru rolul protector asupra sistemului cardiovascular.

Cu toate acestea, resveratrolul interesează cercetătorii pentru potențialul său anticancerigen. Studiile preclinice arată că acesta poate acționa asupra mai multor etape ale carcinogenezei: de la inițiere și promovare până la progresie. Acest lucru se întâmplă prin inhibarea proliferării celulare, inducerea apoptozei (moartea programată a celulelor canceroase) și blocarea formării de vase de sânge noi (angiogeneză) care hrănesc tumorile.

De asemenea, resveratrolul poate modula căi de semnalizare celulară implicate în inflamație și stres oxidativ, contribuind astfel la protejarea ADN-ului și la reducerea riscului de mutații celulare.

O alimentație adaptată: cheia prevenirii și tratării

În lupta împotriva cancerului, nutriția joacă un rol esențial. Adoptarea unui regim sărac în zahăr și bogat în alimente amare poate fi strategia câștigătoare. Totodată, este importantă includerea atât a suplimentării nutritive oncologice cât și a unor vitamine și minerale cu rol protector (seleniu, vitamina C etc.)

Prin această abordare, nu doar combatem boala, ci creăm un mediu intern ostil dezvoltării tumorale.

Principiul amar nu este doar o alegere gustativă, ci poate fi o strategie terapeutică. Într-o lume dominată de tentațiile dulci, reamintirea valorii amarului poate reprezenta cheia spre o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Înainte de orice schimbare majoră în stilul de viață, este tot timpul recomandată consultarea unui specialist în sănătate.

Așadar, să îmbrățișăm înțelepciunea naturii și să reconsiderăm pozitiv principiul amar în lupta împotriva cancerului.

Leave a reply

„Vitaminele” longevității

„Vitaminele” longevității

Pot fi numite pe bună dreptate „vitamine ale longevităţii” o serie de compuşi importanţi ce se regăsesc în mod natural în organism. Aceste substanţe împărtăşesc şi alte caracteristici. Toate desfăşoară o activitate antioxidantă, contribuind la repararea ţesuturilor şi normalizarea proceselor metabolice. Odată cu înaintarea în vârstă, scade concentraţia acestor compuşi antioxidanţi în ţesuturi, deschizând calea spre cazna bolilor cronice.

Prin urmare, poate deveni necesară suplimentarea cu aceste „vitamine” ale longevităţii atât în scop preventiv cât şi pentru atenuarea simptomelor bătrâneţii. Prezentăm pe scurt aceste substanţe absolut remarcabile şi esenţiale pentru o sănătate de fier.

Coenzima Q10 (Ubiquinolul)

Coenzima Q10 este un tip de quinonă, un fel de vitamină liposolubilă, omniprezentă în celule şi mitocondrii. Această coenzimă este principalul iniţiator al producţiei de energie în celule, fiind indispensabilă bunei desfăşurări a tuturor proceselor metabolice. Deoarece CoQ10 este responsabilă de 95% din energia produsă în organism, orice carenţă va avea ca şi consecinţă şubrezirea sănătăţii. CoQ10 mai acţionează şi ca antioxidant iar concentraţia acesteia scade odată cu procesul de îmbătrânire. Sistemul cardiovascular este beneficiarul al celei mai mari concentraţii de CoQ10 în organism iar deficienţa este asociată cu un risc ridicat de boli cardiovasculare. Sintetizarea CoQ10 în corpul uman este un proces delicat care necesită participarea a cel puţin 15 gene. Orice mutaţie a uneia dintre acele gene va bloca producţia internă de CoQ10. Alimentaţia obişnuită oferă o cantitate neînsemnată în această substanţă, hrana de origine vegetală fiind aproape cu totul lipsită de CoQ10.

Prin urmare, se recomandă suplimentarea mai ales persoanelor vârstnice, predispuşilor la boli cardiovasculare, sportivilor şi în general tuturor celor care desfăşoară activităţi solicitante din punct de vedere fizic sau intelectual. Cei care consumă medicamente anti colesterol precum statinele de regulă suferă de carenţe grave în CoQ10. Aceştia trebuie neîntârziat să înceapă suplimentarea cu CoQ10, de preferat sub formă de ubiquinol.

Ubiquinolul este o formă cu biodisponibilitate şi absorbţie sporită a coenzimei Q10. Posedă o capacitate antioxidantă mare şi energizează semnificativ organismul.

L-Glutation Redus

L-glutationul redus este un antioxidant puternic sintetizat în principal de către ficat, esențial pentru sănătatea celulelor. Acesta este format din trei aminoacizi: cisteină, glicină și acid glutamic. L-glutationul ajută la detoxifierea organismului, protejând celulele de stresul oxidativ și inflamație. Este implicat în procesele de reparare celulară și întărește sistemul imunitar. De asemenea, contribuie la sinteza proteinelor și îmbunătățește absorbția nutrienților de către celule. Suplimentele de l-glutation redus pot fi benefice în cazul unor afecțiuni precum cele hepatice, diabetul sau tulburările neurodegenerative. Glutationul redus este secretat intern atunci când suntem supuşi la stres fizic sau psihic, sau dacă ingerăm alimente cu potenţial iritant pentru organism.

L-glutationul poate fi folosit şi extern, diluat cu apă şi în amestec cu produse cosmetice. Întinereşte şi conferă elasticitate pielii, combate ridurile şi ajută la cicatrizarea rănilor.

N-acetil l-cisteina (NAC) este un precursor al l-glutationului redus. Este un supliment economic care stimulează producţia internă şi aprovizionarea celulelor cu l-glutation redus.

Melatonina

Hormonul somnului, cum este deseori numită, melatonina este un alt antioxidant de prim rang produs în organism. Având ca şi centru de distribuţie glanda pineală, melatonina este secretată în funcţie de ritmul circadian şi de scăderea expunerii la lumină. Este indispensabilă tranziţiei organismului de la starea de veghe la starea de domn. Mai mult, acţionează ca şi agent antioxidant şi anticancerigen. Combate simptomele bolilor neurodegenerative.

Dizolvată în apă şi aplicată extern, poate stimula regenerarea pielii şi părului. Îmbunătăţeşte aspectul tenului şi estompează ridurile. Cu toate acestea, este important de reţinut că melatonina se absoarbe repede prin piele şi poate provoca somnolenţă. Orice uz extern al acestei substanţe trebuie să se facă înainte de culcare.

Cantitatea de melatonină secretată de glanda pineală scade odată cu vârsta sau cu expunerea îndelungată la lumină artificială (lămpi, ecrane de calculator şi telefon etc.).

NMN

Nicotinamida mononucleotidă (NMN) este o substanţă antiîmbătrânire nouă pe piaţă, făcându-şi apariţia în urmă cu doar câţiva ani. Este practic un derivat al ribozei şi vitaminei B3 (niacină), care ingerat pătrunde în celule şi creşte nivelul de NAD+. Aceasta din urmă este dinucleotida de nicotinamidă și adenină, o coenzimă foarte importantă ce tinde să scadă odată cu îmbătrânirea organismului. Practic, NMN-ul este ca şi un turboreactor pentru celulele şi organismul îmbătrânit. Măreşte nivelul de NAD+, crescând astfel dinamismul şi activitatea celulară. Rezultatele raportate de unii consumatori sunt deseori remarcabile dacă nu spectaculoase: nivel de energie ridicat ca şi în „prima tinereţe”, claritate mentală, libidou mărit, îmbunătăţirea vederii, regenerarea părului, somn mai odihnitor etc.

NMN-ul s-ar regăsi în unele alimente de origine vegetală (castravete, boabe de soia, brocoli, avocado etc.) dar în cantităţi prea mici. Rămâne de apreciat şi în ce măsură forma vegetală a NMN-ului este asimilabilă de către organism. Aşadar, suplimentarea rămâne singura strategie viabilă în acest moment.

NMN-ul poate fi socotit un supliment antiîmbătrânire promiţător. Administrat cu ceilalţi compuşi trecuţi în revistă aici, poate într-adevăr extinde mai mult decât oricare alt supliment longevitatea celulară.

PQQ

PQQ (Pyrroloquinoline quinone) este o altă coenzimă, adică un catalist/precursor şi antioxidant, important pentru multe reacţii enzimatice în organism. Este un antioxidant puternic, care ajută la protejarea celulelor de stresul oxidativ și la susținerea funcției mitocondriale. Cercetări recente sugerează că PQQ poate îmbunătăți memoria și funcția cognitivă, având potențial în prevenirea afecţiunilor neurodegenerative, precum boala Alzheimer. De asemenea, PQQ contribuie la formarea de noi mitocondrii, ceea ce poate spori energia celulară.

PQQ-ul este un compus promițător în cercetarea nutrițională și medicală. Academia Naţională de Ştiinţe ale SUA a publicat un studiu în 2018 care consideră PQQ-ul literal drept o „vitamină a longevităţii”.

Vitamina D3

Această vitamină liposolubilă este practic un hormon sintetizat prin piele, în urma expunerii la lumina soarelui. I se atribuie rolul important de fixare a calciului în oase şi dinţi. Problema este faptul că i s-a subestimat rolul biologic în organism; vitamina D3 (colecalciferolul) mai reglează starea de spirit, acţionează ca şi antiinflamator, stimulează sistemul imunitar şi glande precum cea pineală etc. Persoanele sedentare sau cei cu pielea închisă la culoare trăind în latitudini nordice pot lesne dezvolta carenţe în vitamina D3. Deficienţa are ca şi consecinţă îmbătrânirea precoce, slăbirea sistemului imunitar, sporirea inflamaţiei, apariţia bolilor cronice etc.

În consecinţă, devine importantă suplimentarea pentru toţi cei care nu au parte de expunere solară îndestulătoare.

Leave a reply

Deficiența în coenzima Q10, cauze și consecințe asupra sănătății

Deficiența în coenzima Q10, cauze și consecințe asupra sănătății

Factorii care contribuie la scăderea nivelului de coenzima Q10

Producția de coenzima Q10 și îmbătrânirea

Pe măsură ce îmbătrânim, organismul nostru își pierde capacitatea de a produce această substanță, survenind cronic astfel deficiența în coenzima Q10. Procesul de îmbătrânire duce la scăderea concentrației de Q10 în diferite țesuturi și organe (inimă, ficat, rinichi, mușchi etc). Persoanele în vârstă precum și cele care iau medicamente împotriva colesterolului (statine) sunt deficiente în Q10. De asemenea bolnavii de diabet, cancer sau boli de inimă au un nivel scăzut din această substanță în organism. Aceste persoane sunt primele vizate în ceea ce privește recomandări în a lua suplimenți de coenzima Q10. O deficiență de coenzima Q10 s-a descoperit de asemenea la persoanele care suferă de boli ale gingiilor (gingivită, parodontoză).

Alți factori

Pe lângă procesul de îmbătrânire, mai există și alți factori care contribuie la deficiența în Q10, precum de pildă:

  • Un aport insuficient de vitamine B
  • Defecte genetice în ceea ce privește sinteza sau utilizarea Q10 în procesele metabolice. Este o afecțiune rară care determină așa zisa deficiență primară în coenzima Q10
  • O cerere crescută de Q10 ca urmare a unei boli
  • Boli mitocondriale
  • Efectele secundare ale statinelor (medicamentele anticolesterol)
  • Stresul oxidativ cauzat de îmbătrânire, poluare, fumat, stres, medicamente, etc. Acesta este accelerat de către aditivii și conservanții din alimente, regimul alimentar deficient etc.

Consecințele deficienței în coenzima Q10 asupra sănătății

O carență în coenzima Q10 afectează țesuturile și diferitele organe: inima, rinichii, creierul, ficatul, plămânii etc.

In general, un nivel scăzut de Q10 în organism este în corelație directă cu o producție importantă de radicali liberi, respectiv cu o stare de sănătate precara. Cel mai periclitat organ în lipsa coenzimei Q10 este inima, aceasta având nevoie de o mare cantitate de coenzimă Q10 pentru a putea funcționa la capacitate normală. Bolile de inimă sunt afecțiunile cele mai strâns legate de deficiența în coenzima Q10.

Lipsa unui nivel optim de Q10 în organism duce la o îmbătrânire mai rapidă precum și la îmbolnăvire. Coenzima Q10 este esențială pentru buna funcționare a celulelor, respectiv organelor. In consecință, nu este de mirare că bolile cronice care afectează țesuturile și organele sunt legate de deficiență în această substanță.

Leave a reply

Aportul Necesar de Vitamina C

Aportul Necesar de Vitamina C

Aportul actual de vitamina C, neînsemnat

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Stat din Oregon de la Linus Pauling Institute propun o creștere a dozei zilnice recomandate (DZR) de vitamina C, de la nivelul actual de 90 de miligrame pe zi pentru bărbaţi şi 75 de miligrame pentru femei, la un aport modest de 200 de miligrame.

Profesor Balz Frei şi colegii observă că DZR actuală se bazează pe doza necesară pentru a preveni scorbutul. Mai mult, metodele actuale de evaluare a nutrienţilor, cum ar fi vitamina C, de multe ori nu au reuşit să prevină boala. Asta datorită metodologiei defectuoase de calcul a dozei zilnice recomandate. „Studiile de faza III, randomizate, concepute în principal pentru a testa siguranța și eficacitatea produselor farmaceutice sunt inadecvate pentru a evalua beneficiile pentru sănătate ale substanțelor nutritive esențiale, la fel ca și dovezile științifice disponibile în prezent pentru a determina aportul optim de vitamina C, la om”, scriu ei.


„Este timpul pentru a aduce un sens comun în acest aspect, considerând totalitatea dovezilor științifice, și trecând dincolo de unele studii clinice, care sunt în mod inerent eronate”, a comentat Dr. Frei, care este director al Linus Pauling Institute. „Un număr semnificativ de persoane din SUA şi din întreaga lume sunt deficitare în vitamina. Există dovezi că mai mult din această vitamină ar putea ajuta la prevenirea bolilor cronice. Cu același tip de cercetare, „faza de trei studii randomizate, controlate cu placebo”, folosită pentru a testa medicamente, este aproape garantat ca nu se vor găsi nici un fel de beneficii pentru suplimentarea cu nutrienți esențiali”.

Beneficiile vitaminei C se observă pe termen lung

Dr. Frei şi coautorii lui susţin că aceste studii nu demonstrează întotdeauna proprietăţile benefice aie compuşilor deja prezenţi în organism. Aceste beneficii pot fi evidente numai după mulţi ani de aport optim. Ei au observat că creşterea pe termen lung a aportului de vitamina C, oferă o mai mare saturaţie în ţesuturi. Costul este de numai un leu pe zi, dacă este consumată ca un supliment. Va rezulta așadar un câştig semnificativ privind riscurile de boli cardiovasculare şi cancer, precum şi o reducere în condiţiile în care contribuie la aceste boli, inclusiv inflamaţia.

„Noi credem că de cercetarea noastră arată că DZR ar trebui să crească”, a concluzionat Dr. Frei. „Și raportul beneficiu-risc este foarte mare. Un aport de 2000 mg vitamina C, consumată zilnic nu prezintă absolut nici un risc. Dar există dovezi puternice că ar oferi mai multe beneficii substanţiale, de sănătate.

Leave a reply

Date indentificare fiscala
Nume Societate: PRIMO NUTRITION SRL
CUI: RO29553556
Nr. reg. com.: J08/2080/2015
Sediu social: Str. Tudor Vladimirescu nr. 7, Hărman, jud. Braşov

Contact

Mobil: +40 723 167 904 ; +40 722 223 025
Email: vanzari@primonutrition.ro

Soluționarea alternativă a litigiilor

Soluționarea online a litigiilor



Copyright © Primo Nutrition 2025

0
Coșul meu
Call Now Button