Coenzima Q10, rol și funcții în organism
Coenzima Q10 concentrații: 100 mg/capsulă, 200 mg/capsulă, 400 mg/capsulă, 600 mg/capsulă
Forma redusă: ubiquinol 50 mg/capsulă, 100 mg/capsulă, 200 mg/capsulă
Coenzima Q10 este o substanță solubilă în grăsimi, componenta esențială în membrana interioară a mitocondriilor având rol de producător de energie la nivel celular. Ea face parte din grupul de substanțe numite „ubiquinone” care pot fi sintetizate de către organism.
Prezentă în aproape toate membranele celulare, ea joacă rol de antioxidant în primul rând prin menținerea în stare redusă a vitaminei E (alfa tocoferol) și al vitaminei C (acid ascorbic). De asemenea, previne oxidarea lipidelor și regularizează apoptoza (moartea programată a celulelor bolnave care au suferit mutații). Coenzima Q10 îndeplinește funcția de regulator metabolic în interiorul membranelor celulare. Mijlocește transmiterea de semnale între celule și susține dezvoltarea normala a acestora.
Îmbătrânirea și bolile cronice sunt în directă corelație cu un nivel scăzut al acestei substanțe în țesuturi și organe.
Deficiența mitocondrială
Având în vedere rolul esențial pe care îl joacă coenzima Q10 la nivel celular se poate vorbi de sindromul de deficiență mitocondrială la persoanele cu nivel foarte scăzut în această substanță.
Acesta apare la persoanele care prezintă patologii mitocondriale sau alte patologii legate de funcțiile celulare. Persoanele care prezintă anomalii în transportul glucozei se confruntă de asemenea cu sindromul de deficiență în coenzima Q10. Pacienții cu neuropatie severă suferă de această deficiență, organismul acestora nefiind capabil să sintetizeze coenzima Q10. Neuropatia este o afecțiune legată de disfuncția unuia sau mai multor nervi, în special nervii periferici. Se manifestă prin durere, furnicături, amorțeli, arsuri în zonele afectate. Apare mai ales în mâini și picioare și este o boală de cele mai multe ori degenerativă.
Procesul de biosinteză al coenzimei Q10 în organism devine tot mai precar odată cu vârsta fiind de asemenea afectat în mod semnificativ de apariția bolilor. Astfel, la persoanele în vârstă, nivelul în această substanță este mult scăzut comparativ cu persoanele tinere.
O concentrație redusă în coenzima Q10 poate fi un indicator de sarcopenie la persoanele în vârstă. Sarcopenia este legată de pierderea masei musculare odată cu înaintarea în vârstă. Avem de a face cu reducerea forței musculare și a abilităților necesare pentru a efectua diferite activități fizice obișnuite (mersul, urcatul scărilor, mutatul unor obiecte etc) precum și pierderea echilibrului.
Suplimentarea cu coenzima Q10 la persoanele vârstnice
Concentrația de coenzima Q10 în plasma persoanelor în vârstă este corelată pozitiv cu capacitatea de a efectua activitate fizică. Un nivel adecvat din această substanță contribuie la întărirea sistemului osos și muscular și creșterea performantei fizice. Studiile științifice au demonstrat că administrarea de CoQ10 împreună cu seleniu persoanelor în vârstă, pe o perioadă de patru ani, a îmbunătățit în mod considerabil vitalitatea, performanta fizică și calitatea de viață.
S-a demonstrat că suplimentarea cu coenzima Q10 activează mecanismele care controlează biogeneza mitocondrială. Rezultă astfel ipoteza că o suplimentare în CoQ10 ar întârzia procesul de îmbătrânire precum și bolile degenerative cauzate de acesta. Aceasta, în primul rând prin îmbunătățirea metabolismului celular.
Bolile în general, dar în special cele cardiovasculare și inflamația sunt atenuate de suplimentarea cu Co Q10. Aceasta este un antioxidant eficient care protejează membranele celulelor și lipidele împotriva oxidării.
Ea reduce gradul de oxidare al particulelor de lipide cu densitate mică (colesterol LDL, asa zis colesterol rău). In urma oxidării, grăsimile se depun pe pereții arterelor formând plăcile de aterom (ateroscleroza). Când colesterolul rău (LDL) intră în procesul de oxidare, coenzima Q10 este primul antioxidant de care este nevoie pentru a împiedica acest proces. Suplimentarea cu coenzima Q10 contribuie la reducerea depozitelor de grăsimi prezentând astfel beneficii semnificative pentru sănătatea sistemului cardiovascular.
Coenzima Q10 și stresul oxidativ
Stresul oxidativ constituie un factor major în apariția bolilor cardiovasculare și a celor degenerative legate de îmbătrânire. Acesta este generat de incapacitatea organismului de a elimina particulele reactive (radicalii liberi) rezultate în urma funcțiilor metabolice. Aceste particule se acumulează în țesuturi și organe provocând pagube la nivel celular care se traduc prin afectarea țesuturilor și organelor respective. Efectele negative ale stresului oxidativ asupra organismului sunt agravate de factori cum ar fi: fumatul, consumul de alcool, regim alimentar dezechilibrat (consum ridicat de zahăr, carbohidrați rafinați, prăjeli, grăsimi hidrogenate), poluarea, aditivii chimici din alimente, pesticidele etc. Stresul oxidativ determină apariția bolilor cronice și contribuie la accelerarea procesului de îmbătrânire. Printre bolile cronice se numără diabetul, cancerul, artrita reumatoidă, bolile de inimă, bolile autoimune etc
Antioxidanții, cum este coenzima Q10, au capacitatea de a interveni împotriva radicalilor liberi și a întrerupe reacția în lanț generată de aceștia cu efecte nefaste asupra celulelor. Supraproducția de radicali liberi distruge componentele din care sunt formate celulele (proteine, lipide, ADN) afectându-le funcțiile.
Stresul oxidativ specific unei persoane se poate măsura cu ajutorul unui test de sânge sau urină. Acest test evaluează nivelul oxidativ precum și rezervele de antioxidanți ale organismului. Poate fi folositor pentru medici în detectarea cauzelor care determină bolile și pentru stabilirea unui tratament pe măsură.
Suplimentarea cu coenzima Q10 ca adjuvant în tratamentul diverselor afecțiuni
Coenzima Q10 este folosită în tratamentul unor patologii și afecțiuni. Numeroase teste clinice și analize au fost efectuate în ceea ce privește eficacitatea și dozele maxime care se pot administra. Astfel, pe perioade scurte, dozele cele mai mari administrate au fost de 3000 mg/zi. Pe perioade mai lungi, au fost administrate doze de 1200 mg/zi. S-a constatat de asemenea că, în cazul bolnavilor de boala Huntington, doze zilnice de 2400 mg/zi au fost bine tolerate.
Coenzima Q10 este considerată ca un adjuvant cu rol important în tratamentul unui număr de afecțiuni, în special cele cronice de care suferă persoanele în vârstă.
Numărul de decese datorate insuficienței cardiace a crescut considerabil în ultimele decenii la nivel mondial, devenind un motiv de îngrijorare. Insuficiența cardiacă este cauzată de formarea unui număr mare de radicali liberi în organism. Aceștia pot fi neutralizați prin consumul de antioxidanți, printre care cel mai puternic și cel mai recomandat pentru inimă fiind coenzima Q10. Alte studii indică utilitatea coenzimei Q10 în aritmie, la pacienții care au suferit o operație pe cord.
Un studiu pe o perioadă de 2 ani, pe 420 pacienți cu insuficiență cardiacă, cărora li s-a administrat o doză zilnică de 300 mg CoQ10 a indicat o reducere a simptomelor respectiv altor probleme majore care însoțesc această afecțiune.
Un studiu efectuat în Suedia pe subiecți în vârstă având o stare de sănătate relativ bună, a demonstrat că, administrarea de coenzima Q10 (200 mg/zi) asociată cu seleniu (200 mcg/zi seleniu din drojdie de seleniu), a redus semnificativ mortalitatea cauzată de boli cardiovasculare nu numai pe durata studiului (4 ani) ci și cu 10 ani mai târziu.
Este important de menționat însă, că doar o cantitate mică din coenzima Q10 ingerată ajunge în sânge respectiv la țesuturi și organe, restul este eliminat din organism.
