Category Archives: Vitamina b17

Istoric şi studii asupra vitaminei B17

În anii 1940, doctorul Ernst T. Krebs împreună cu fiul său, doctorul E.T. Krebs, Jr au început să efectueze cercetări asupra enzimelor şi a posibilităţii apariţiei cancerului ca rezultat al carenţei în vitamine. În urma acestor cercetări, doctorii Krebs au ajuns la concluzia că boala canceroasă ar fi cauzată de lipsa în organism a unei substanţe alimentare esenţiale din grupul „nitrilozide”. Acestea se regăsesc în peste 1000 de plante, respectiv fructe comestibile. Carenţa în nitrilozide s-ar datora unei alimentaţii greşite bazate pe consumul crescut de alimente procesate în detrimentul plantelor, seminţelor şi fructelor proaspete.

Doctorii Krebs au extras componentele din plante care conţin nitrilozide. Astfel, au obținut un brevet pentru producerea unei substanţe pe bază de nitrilozide pe care au numit-o Laetrile.

Populatia Hunzas și amigdalina

Doctorii Krebs au aflat de existenţa unei populaţii (Hunzas) trăind în munţii din nordul Pakistanului care consuma cantităţi importante de caise. Aceşti oameni nu se confruntau cu probleme de sănătate importante şi nu cunoşteau cancerul.

Doctorii Krebs nu credeau că boala canceroasă poate fi prevenită mâncând caise. Însă ulterior, au aflat că oamenii din Hunzas mâncau caisele cu sâmburi cu tot, care conțin nitrilozide (vitamina B17). Aceste substanțe se regăsesc în concentrația cea mai importantă (3%) în sâmburii amari de caise. În concentrații mai reduse se regăsesc în sâmburii de piersici, seminţele de măr, migdale amare, nuci, mei etc.

Populaţiile Hunzas consumă de 100-200 de ori mai multă vitamina B17 decât omul occidental. Aportul de amigdalina provine din sâmburii de caise şi din mei.

Fapt interesant, la aceste populații nu există banii, iar bogăţia unui om se măsoară în numărul de caişi pe care îi are în grădină. De asemenea, alimentul cel mai important îl constituie sâmburii de caise. Aceștia constituie sursa cea mai importantă de amigdalina care există şi se cunoaște la ora actuală.

Medicii occidentali care au întâlnit populaţiile Hunza au constatat că acești oameni nu se îmbolnăvesc de cancer. Una din primele echipe de medici care i-a vizitat a fost condusă de renumitul chirurg britanic Robert McCarrison. Acesta spunea în 1922 :

Care este deosebirea intre vitamina B17, amigdalină şi laetrile ?

Amigdalina este substanţa naturală conținută în sâmburii de caise din care se obţine Laetrile. Deoarece Food and Drug Administration nu a aprobat utilizarea medicamentului Laetrile în tratamentul cancerului, fabricanții acestui medicament l-au numit vitamina B17. Aceasta, cu toate că nu are nimic în comun cu cele 13 vitamine care se cunosc până la ora actuală.

De ce nu s-a auzit până acum despre (amigdalina) vitamina B17?

Deoarece companiile farmaceutice au dus o campanie agresivă de ascundere a adevărului cu privire la aceasta substanţă naturală şi beneficiile ei împotriva cancerului. Dimpotrivă, industria farmaceutică şi mafia medicală promovează cu succes teoria conform căreia vitamina b17 este toxică, ba chiar mortală, ceea ce este fals. Amigdalina sau vitamina B17 este toxică doar pentru celulele canceroase, nu şi pentru țesuturile sănătoase.

Este din ce în ce mai evident că, în ultimii ani, au început să fie cunoscute alternative naturale în tratamentul cancerului. Acestea pot eradica celulele canceroase fie prin ele însele, fie prin asociere cu tratamentele alopate (radioterapie și chimioterapie). Din păcate, cu toate că ar merita, aceste terapii nu sunt recunoscute nici de către medicina alopată nici de către publicațiile importante.

Ce conţine substanţa numită impropriu vitamina b17 (amigdalină sau laetril) şi cum acţionează asupra tumorilor?

Fiecare moleculă de vitamina b17 conține o unitate de cianură de hidrogen, o unitate de benzaldehidă şi două unități de glucoză, toate acestea fiind legate strâns împreună.

Pentru ca cianura de hidrogen să devină periculoasă trebuie ca această legătură să fie ruptă. Ruperea acestei legături poate avea loc doar în prezența unei enzime numită betaglucosidază, enzimă care se regăseşte în cantităţi semnificative doar în celulele canceroase. Deci cianura de hidrogen este eliberată doar în ţesuturile care conţin tumori. În același timp cu cianura de hidrogen este eliberată şi benzaldehidă, deci celulele canceroase sunt atacate pe două planuri, efectele destructive asupra acestora fiind semnificative.

Ce se întâmplă cu ţesuturile sănătoase în prezenţa amigdalinei? 

În ţesuturile sănătoase găsim în cantităţi importante o altă enzimă numită rodaneză. Aceasta are capacitatea de a dezintegra complet atât cianura de hidrogen cât și benzaldehida. Fapt interesant, celulele maligne nu conţin rodaneză deloc, nici măcar în cantităţi nesemnificative. Prin urmare, aceste celule rămân în totalitate prada celor două substanțe destructive. Acest proces se numește „toxicitate selectivă” deoarece doar celulele bolnave de cancer sunt ţintite şi distruse, nu şi cele sănătoase. În urma reacţiei de dezintegrare inițiata de enzima rodenază asupra cianurii de hidrogen și benzaldehidei rezultă două substanțe: tiocianat şi salicilat. Tiocianatul este inofensiv pentru organism, iar salicilatul este o aspirină care are efect antidurere, deci benefică pentru bolnav.

Alte beneficii ale vitaminei B17 (amigdalinei)

Amigdalina ajută la reglarea tensiunii arteriale. Astfel, hipertensivii pot beneficia de această substanţă naturală pentru a reduce tensiunea.

Amigdalina este foarte utilă pentru întărirea imunității. Ea stimulează producția celulelor sistemului imunitar, ceea ce este de mare folos în special în cancer, ajutând astfel organismul să lupte cu boala.

Amigdalina are și proprietăți antioxidante, care sunt mult sporite când este asociată cu alți antioxidanți importanți. Antioxidanții contribuie la descompunerea și eliminarea celulelor bolnave, detoxificând organismul.

De ce trebuie asociată vitamina B17 cu pancreatina (enzime pancreatice) ?

În organismul nostru există miliarde de globule albe (leucocite), ca parte a sistemului imunitar. Ele au ca misiune principală să descompună si să distrugă tot ce ne este dăunator: bacterii, virusi, celule bolnave etc.

Însă celulele canceroase sunt protejate într-un înveliș a cărui sarcina electrostatică este negativă. Deoarece leucocitele sunt și ele încărcate cu o sarcină negativă, celulele canceroase le resping. Deci leucocitele nu sunt capabile să distrugă tumorile, deoarece acestea, datorita membranei care le protejează sunt infailibile. Astfel se explică de ce sistemul nostru imunitar este, în majoritatea cazurilor, neputincios în fața bolii canceroase.

În condiții normale, la omul sănătos, pancreasul funcționând normal, produce enzime pancreatice în cantitate suficientă. Acestea, pe lângă că transformă alimentele (rol digestiv), au capacitatea de a curăță organismul de celule bolnave sau alte elemente dăunătoare.

Enzimele pancreatice sunt capabile să « devoreze » învelișul protector al tumorilor, permițând vitaminei B17 și leucocitelor să le pătrundă și să le distrugă.

În caz de boală și la persoane în vârstă, pancreasul nu poate fabrica aceste enzime în cantitățile necesare pentru ca organismul să lupte cu bolile. De aceea, suplimentarea cu enzime pancreatice în doze mari este absolut necesară pentru cei bolnavi de cancer.

Vitamina B17 contraindicații/efecte secundare

În general, vitamina b17, atât capsule cât și injectabilă, sunt bine tolerate. Anumite efecte secundare (stări de greață, vomă) pot apărea la doze foarte mari luată sub formă de capsule. Terapeuții naturiști explică aceasta prin faptul că, în urma descompunerii tumorilor, rezultă toxine care provoacă aceste stări.

Pentru a evita efectele secundare, este bine să se înceapă cu doze mici care vor fi mărite gradual și ajustate după gravitatea bolii. În cazurile când starea bolnavului este gravă, deci ar necesita doze foarte mari de vitamina B17, ar fi recomandată vitamina B17 injectabilă. În prima etapă a tratamentului, se va administra amigdalină injectabilă urmată de cea în capsule.

Pentru a evita efectele secundare, unii terapeuți nu recomandă consumul de sâmburi amari de caise împreună cu vitamina B17 injectabilă sau capsule. Consumul de citrice (portocale, mandarine etc) reduce efectele secundare.

Detoxifierea este absolut necesară pentru eliminarea celulelor bolnave și curățarea organismului de toxinele. Toxinele rezulta în cantități mari în urma descompunerii tumorilor. Pentru accelerarea procesului de eliminare a toxinelor trebuie să se bea apa de izvor în cantitate adecvată. Se poate lua de asemenea pulbere de pelin dulce sub formă crudă amestecată cu apă la temperatura camerei. Pelinul dulce este un puternic anticancerigen, detoxifiant, alcalinizant și bogat în substanțe nutritive. Pelinul dulce neutralizează aciditatea sângelui. Un organism acid constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea cancerului. Pelinul dulce întărește imunitatea pentru ca organismul să poată lupta cu boala.